Conceptul de navigator de pacienti provine din SUA, unde a fost introdus in 1990, de catre profesorul Harold P. Freeman, chirurg de profesie, din dorinta de a ajuta pacientii din categoriile defavorizate ale societatii sa aiba acces la metode de diagnosticare si tratament potrivite.Programul de navigatie consta in preluarea unor pacienti cu leziuni suspecte si ghidarea lor pe perioada intregului proces, de la diagnosticare, pana la finalizarea tratamentului oncologic.Desi un astfel de program se adreseaza, la baza, pacientilor oncologici, el poate fi extins cu succes si pentru alte tipuri de boli cronice precum diabetul, hepatitele, boli hematologice sau boli rare.
Navigatorul este persoana de legatura intre medicul curant si pacient, impreuna formand o echipa al carei scop este vindecarea, sau, atunci cand nu este posibil, prelungirea vietii sau ameliorarea starii pacientului.Navigatorul este cel care ii poate explica pacientului, pe intelesul lui, rezultate ale analizelor, variantele de tratament, posibilele efectele negative ale fiecarei optiuni, etapele tratamentului, periodicitatea curelor. Aceste detalii, impreuna cu sustinerea si incurajarea pe perioada tratamentului sunt de cele mai multe ori cheia succesului in obtinerea recuperarii totale si integrarea pacientului in viata de zi cu zi.
Navigatorii de pacienti pot fi utili in orice institutie medicala, dar si in afara acestora, prin consultanta individuala. Rolul poate fi asumat atat de persoane care lucreaza in domeniile medical sau asistenta sociala, dar si de alte persoane, care isi doresc sa practice aceasta meserie si urmeaza cursuri de specialitate.Printre trasaturile pe care trebuie sa le aiba un navigator de pacienti se numara compasiunea, inteligenta, excelente abilitati de comunicare, dar si toleranta mare fata de diversitate (legata de etnie, rasa, religie, statut, preferinte sexuale etc).
